SCURT ISTORIC – COMUNA VĂRBILĂU
Comuna Vărbilău este aşezată în partea centrală a judetului Prahova , pe drumul judeţean D.J 102 B- D.J. 102 G . Ploieşti – Slănic , la 36 km depărtare de oraşul Ploieşti şi la 6 km de oraşul Slănic .
Situată în vasta luncă a râului cu acelaşi nume , Vărbilău , întinsă pe o suprafaţă de 4206 ha şi cu o populaţie de 7277 de locuitori , comuna Vărbilău este una dintre cele mai mari ale judeţului Prahova . Aşezarea întinsă de-a lungul văii Vărbilăului, a fost secole la rând un punct de legatură între localităţile din sudul sau estul judeţului cu expluatările de sare de la Slănic şi loc de trecere spre Transilvania folosit în vremuri tulburi .
Despre începuturile acestei aşezări există documente scrise în limba slavonă , unele aflate în posesia urmaşilor primului învăţător al comunei ( Cristu Atanasiu ) , altele studiate şi interpretate de istoricul Nicolae Iorga şi depuse la Biblioteca Academiei Române .
Dacă documentele scrise atestă Vărbilăul târziu , în secolul XVII , sunt dovezi care arată că viaţa a pulsat aici din cele mai vechi timpuri . Exemplu descoperirea , în 1962 , a unei monede daco – getice datată secolul II i. Hr. , copie după tetradrahma din Thasos , care dovedeşte prezenţa umană aici din cele mai vechi timpuri .De asemenea , aşezarea localităţii langă stravechi aşezări atestate , precum Castrul de la Mălăesti , Coţofeneşti , locul coifului geto – tracic de aur , precum şi expluatarea de sare de la Slănic atestă şi Vărbilăul ca fiind în rândul acestor străvechi aşezări , însă necercetat temeinic încă din punct de vedere arheologic .
În perioada de dezvoltare a capitalismului şi în special după primul război mondial , sătenii , lipsiţi de mijloace de existenţă , sunt nevoiţi să se angajeze în întreprinderile petroliere din jur ca : Buştenari , Ţintea , Boldeşti , Câmpina ,Moreni , Ploieşti etc.
Din statisticile Primăriei Comunei Vărbilău rezultă că în anul 1935 existau 2912 locuitori ce stăpâneau 1711 ha teren . Din această suprafaţă , peste 60% era în stăpânirea familiei N. Garoflic; 20% se afla în posesia chiaburilor şi a ţăranilor înstăriţi în număr de 127 de personae . Rezultă că mica suprafaţă ramasă de 20 % era folosită de restul populaţiei -2785 de persoane.
Între cele două razboaie mondiale în comună erau două mori de apă , o fabricuţă de acid carbonic , 7 comercianţi , 2 fierării , 4 croitori , 5 cismari , 2 ateliere de tâmplărie , 3 brutării , 3 măcelării şi 15 rotări ; din rândurile ţiganilor mulţi cântau din vioară , ţambal , cobza , acordeon etc . , fiind solicitaţi de toate comunele din jur .
Tot între cele doua războaie mondiale numărul analfabeţilor era foarte mare ridicându-se la aproape jumatate din numărul total la locuitorilor . Începuturile învăţământului se pot data în anii 1883 – 1884 când s-a construit o sală de clasă în vatra satului Vărbilău cu un singur învăţător pentru 30 -40 copii ( Cristu Atanasiu ) . În perioada 1915 – 1924 se construieşte : un al doilea local de şcoală în Vărbilău , în satele Livadea , Poiana şi Coţofeneşti . În satul Podul Ursului se înfiinţează în 1924 – 1925 un post de învăţător , şcoala funcţionând într-o cladire particulară ; localul fiind construit în 1940 .
Școala Gimnazială, comuna VĂRBILAU, judetul Prahova are in subordine urmatoarele unități școlare:
- Școala Primară LIVADEA
- Școala Primară VĂRBILĂU
- Școala primară POIANA VĂRBILAU
- Școala Primară COȚOFENEȘTI
- Școala Gimnaziala COȚOFENEȘTI
- Gradinita cu program normal VARBILAU Nr.1
- Gradinita cu program normal VARBILAU Nr.2
- Gradinita cu program normal LIVADEA
- Gradinita cu program normal COTOFENESTI
- Gradinita cu program normal STEP BY STEP „Casuta Fermecata” POIANA VARBILAU